BibelEigener EditBiblie f Din latină biblia ("colecții de cărți"), care provine din greacă βιβλία (biblia), "cărți") < βιβλίον (biblion), "carte mică"), inițial diminutivul a lui βίβλος (biblos), "carte") < βύβλος (bublos), "papirus") ( < de la Byblos, orașul antic fenician care exporta acest material de scris). - Englisch: [1] Bible
Bibercastor m Din franceză castor < latină castor. Inevitabil din greacă antică κάστωρ (kástōr).
Biberrattenutria f Din franceză nutria sau germană Nutria, inevitabil din spaniolă lutria („lutră, vidră”) < latină lutra. - Englisch: [1] coypu
Bienealbină - Din latină populară *alvīna („stup”) < alveus. Confer limba friuliană albina.
BienenfresserEigener Edit [2] albinărel m Din albinar + sufixul -el. Din albină + sufixul -ar. Din latină populară *alvīna („stup”) < alveus. Confer limba friuliană albina. - Englisch: [1] bee-eater; [2] european bee-eater
[1] furnicar Din latină populară *formicarius sau *formīcārium < formīca („furnică”). Înrudit cu italiană formicaio, portugheză formigueiro, spaniolă hormiguero, catalană formiguer și friulană furmiâr. - furnicar pe o creangă (Merops apiaster) https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Myrmecophaga_tridactyla
[2] prigorie - Probabil din greacă πρηγορῶν (prigorṓn, „gușă”); gușă-roșie are gușa de altă culoare decât restul penelor. Se consideră în general că este vorba de un derivat de la a prigori („a (se) pârli”), datorită culorii aprinse a penajului (Tiktin; Candrea; Scriban); însă cel al albinărelului este destul de variat.
BienenzuchtEigener Editapicultură Din franceză apiculture. Du latin apis (« abeille ») et culture. - Englisch: [1] beekeeping, apiculture
albinărit Din albină + sufixul -ărit. Din albină + sufixul -ar. Din latină populară *alvīna („stup”) < alveus. Confer limba friuliană albina. 1. svw.: ocupația albinarului; stupărit; prisăcărit; apicultură. 2. (Steuer) Steuern für Bienenstöcke im Mittelalter in der Walachei.
prisăcărit f Etimologie necunoscută. 1. svw.: ocupația prisăcarului, prisăcărie. 2. (Steuer) Steuer für prisacă (1. 1. ein Ort, wo Bienen platziert werden, wo Bienen gedeihen; alle Bienenstöcke an diesem Ort; Imkerei. 2. albinele dintr-o stupină. - Bienen in einer Imkerei), im Mittelalter, in der Walachei.
stupărit n Din stup+ărit. 1. die Besetzung der Bienenstöcke 2. (Steuer) Steuern für Bienenstöcke im Mittelalter in der Walachei - stupină f Din stup + sufixul -ină. - ein Ort, wo Bienen gezüchtet werden, wo sich Bienenstöcke und alle angrenzenden Einrichtungen befinden; Bienenstock, stup m Din latină *stypus. 1. natürlicher oder spezieller Schutz für Bienen, wo sie in Familien leben, Waben bilden und Honig sammeln; (p. ect.) das Bienenheim zusammen mit Bienen und Honigwaben; Bienenstock. 2. die Zahl der Bienen in einem Bienenstock; Bienenfamilie.
Bierbere f Din germană Bier. mittelhochdeutsch bier, althochdeutsch bior, westgermanisch *beura- „Bier“, belegt seit dem 9. Jahrhundert; weitere Herkunft unsicher - Englisch: [1] beer → en, ale
BigamieEigener Edit] bigamie f Din franceză bigamie. Mot dérivé de bigame avec le suffixe -ie. Du latin bigamus. De bi- avec le grec ancien γάμος, gámos (« mariage »). De γαμέω, gaméô (« se marier »). De l’indo-européen commun *gem [1] (« mariage ») ; apparenté au latin geminus. - Englisch: [1] bigamy
BilchEigener Edit] pârș m Origine disputată. Ar putea veni din slavă (veche) plŭchŭ, dar morfologia nu este normală. Alternativ dintr-o rădăcină onomatopeică, confer pâș. - Englisch: [1] dormouse
alunar m Din alună + sufixul -ar.Din latină *abellona (= abellana nux). - 1. vânzător de alune. 2. (ornit.) (Nucifraga caryocatactes) 3. (zool.) (mai ales Muscardinus avellanarius) pârș.
sculptor m Din franceză sculpteur < latină sculptor, -oris. Din sculpō < scalpo („a sculpta, a ciopli”). - Englisch: [1] sculptor, statuary; [2] Sculptor
[1] Obstbaumart (Pyrus) [păr] ? m /'pər/ Din latină pĭrus. Confer italiană pero.
[2] grün-gelbliche Frucht dieses Obstbaumes pară f /'pa.rə/ Din latină pira.
[3] umgangssprachlich: Kopf [cap] n /kap/ Din latină caput, cu unele sensuri din franceză chef (< latină caput).
[4] Kurzform von Glühbirne bec n /bek/ Din franceză bec (de gaz). Din latină beccus. Origine celtică. Origine incertă. Poate din limba galică *bekkos < proto-celtică *bekkos („cârlig” = Haken). Confer și peg.
[5] „auswechselbares, verdicktes Verbindungsstück zwischen Mundstück und Röhre der Klarinette“
BisamratteEigener Editbizam m /bi'zam/ Din germană Bisam < inevitabil din turcă besem („miros”). der intensive Geruch der Männchen nach Moschusöl Zibet führte zur Namensgebung besem → tr = „Geruch“; (wissenschaftliche Bezeichnung: Ondatra zibethicus) - Englisch: [1] muskrat, musquash
BissauEigener Edit ro. Bissau /bi'saw/ - geht auf eine ethnische Gruppe zurück, die sich als „Bisãos“ (Pepel - plural portugiesisch Pepeis, Papeis) bezeichneten - engl. Bissau - fr. Bissau \bi.sa.o\